Sambata, Mai 30, 2009, 06:47 PM 

Coincidenta?
     media: 5.00 din 1 vot

Eram la teatru, la cabina, ma pregateam de spectacol, cind intra colegul meu ( din motive evidente n-am sa-i spun numele ) cu o figura trista si parca miscindu-se mai lent decit de obicei. Stiam ca mama lui e internata in spital si ca nu era tocmai bine, asa ca, banuind ca vine de la ea de la spital, l-am intrebat: " cum mai e mama ta?" El m-a privit o clipa, apoi mi-a raspuns tulburator de linistit, soptind aproape: "mama nu mai e; de azi de la prinz..." Apoi a inceput sa se pregateasca si el pentru spectacol la fel de meticulos si constiincios ca intotdeauna. "Si ce mai cauti aici?" m-am trezit eu intrebind. A zimbit amar si mi-a raspuns: "am spectacol, nu?" si m-a privit intr-un fel din care am dedus ca imi intelege mirarea.
Au urmat apoi gongurile si spectacolul a inceput. Am intrat in scena urmarit inca de durerea colegului meu de care ma simt foarte aproape si alaturi de care sufeream si eu. Pina la urma m-am concentrat la jocul meu si am incercat sa trec peste sentimentele ce ma cuprinsesera la aflarea vestii. Dupa un timp, vine rindul lui sa intre in scena. Porneste muzica, se aprind luminile programate pentru intrarea lui, se deschid usile din spatele carora intra el, face primul pas in scena si... se petrece ceva cu totul neasteptat, dar cutremurator de frumos! Ceva ce nu era in regia spectacolului si care parea la prima vedere un accident, asa cum a fost interpretat de catre toti cei prezenti. Face, deci primul pas in scena si deodata incepe sa ninga asa, din senin! Ningea in scena ca afara in timpul iernii! Am ramas incremenit. El a privit usor in sus, a zimbit linistit soptind ceva, apoi si-a continuat treaba netulburat. Dupa citeva secunde s-a oprit si ninsoarea. Nu intelegeam nimic, dar eram fascinat, emotionat si tulburat in acelasi timp. Simteam ceva nedefinit, parca o adiere de pace si liniste pe care n-o puteam traduce concret, invaluindu-ma odata cu ninsoarea aceea ciudata. Mai tirziu, la cabina am auzit tehnicienii vorbind agitati ca s-ar fi defectat masina de ninsoare din pasarela de la podul scenei. Tehnic vorbind, asta a fost: masina de ninsoare a pornit brusc si n-a putut fi oprita decit dupa ce au scos-o din priza. Dar de ce a pornit ea singura si mai ales tocmai in acel moment tehnicienii nu stiau; eu ,insa, aveam convingerea ca am inteles.
Ne-am intors la cabina si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb ce spune el despre toate astea. A zimbit iar, de data asta mult mai linistit. "Te-am vazut spunind ceva, acolo, in ninsoare; poti sa-mi zici si mie ce ai spus?" A tacut o clipa, apoi a ridicat spre mine niste ochi de o limpezime si o curatenie pe care doar impacarea ti-o dau. " Am simtit imbratisarea ninsorii ca o pace, ca o liniste. Multumesc Doamne, multumesc mama, am spus, pentru ca stiam ca tocmai primisem un semn de la mama ca a ajuns Acolo unde e linistita si impacata."
Dupa citeva zile am povestit cuiva toata aceasta intimplare, spunindu-i ca e o grozava coincidenta poate faptul ca masina aceea s-a defectat tocmai la intrarea lui in scena, nici mai devreme, nici mai tirziu. Ea m-a privit cu subinteles si m-a intrebat atit: "Coincidenta? Esti sigur?"
Marturisesc ca acum nu mai cred ca a fost o simpla coincidenta, asa cum de fapt n-am crezut niciodata.

Sambata, Aprilie 25, 2009, 03:25 PM 

Despre teatru
     media: 0.00 din 0 voturi

Beznă. Pentru o clipă timpul pare că stă în loc. Trei lovituri de gong. Apoi, încet, vălul ce ne ascunde privirilor iscoditoare ale „hidrei” cu o mie de capete, se ridică. Din acest moment suntem doar noi, faţă în faţă, ca într-un joc sublim, în care câştigă totdeauna cel mai sincer şi mai adevărat. Am avut momente în care am simţit că am pierdut. Dar, de cele mai multe ori, hidra cea întunecată, m-a iubit cu toate cele o mie de suflete ale ei şi m-a transformat în învingător. Sunt dator să-i întorc o mie de mulţumiri.

Vineri, Aprilie 10, 2009, 03:07 PM 

Despre teatru
     media: 0.00 din 0 voturi

Trăim o singură viaţă. Fiecare om este deosebit faţă de ceilalţi, fiecare viaţă are un destin pe care îl urmează. Eu fac teatru pentru că vreau să trăiesc mai multe vieţi deodată, să străbat mai multe destine care, în final, să-l definească pe al meu.

Dintre toate invenţiile şi creaţiile omenirii, care au ajuns să ne stăpânească şi să ne domine, singură arta, ne învăluie într-o lumină caldă, strălucitoare; celelalte lumini ne orbesc!

   


  • <<2016.Octombrie 
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31      

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Linkuri

Blog Status

Vizitatori:51.864
Insemnari:98
Comentarii:125

Arhiva

powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare